Autoritățile de concurență urmăresc băncile, dar rar analizează puterea sindicatelor

Editorialul argumentează că sindicatele pot funcționa economic ca carteluri prin limitarea concurenţei pe piaţa muncii şi pune problema de ce excepţii juridice precum «labor exemption» scapă uniunile de analiza puterii de piaţă. Autorul citează exemple istorice şi teoretice (Sherman Act, Clayton Act, Milton Friedman, cazul Jimmy Hoffa) şi cere ca puterea de piaţă a sindicatelor să fie evaluată pe aceleași criterii ca a firmelor, fără a propune eliminarea protecţiei sindicale.

Pe scurt

• Sindicatele pot limita concurenţa dintre lucrători şi pot genera rente, analog cartelurilor de ofertă.
• În Statele Unite, Sherman Act a fost aplicat iniţial şi sindicatelor; ulterior Clayton Act şi Norris‑LaGuardia au creat «labor exemption».
• Milton Friedman: câştigurile sindicale pot beneficia insiderii în detrimentul outsiderilor (tineri, şomeri) când accesul la ocupaţie e restricţionat.
• Negocierea colectivă poate corecta monopsonul angajatorilor, dar poate şi monopoliza oferta de muncă; criteriul relevant e puterea de piaţă, nu statutul moral.
• Autorul solicită recunoaşterea clară că protecţia sindicală este o alegere politică şi că puterea colectivă a lucrătorilor trebuie analizată cu instrumentele concurenţei