Cecilia Gurgui: volumul de poezie Când toamnele plâng ierni... evocă sacralitatea satului
Articolul analizează volumul de versuri Când toamnele plâng ierni… (Editura Fundației „Scrisul Românesc”, Craiova, 2016) semnat de poeta Cecilia Gurgui, arătând un lirism elegiac axat pe timp, memorie, sacralitatea vetrei părintești şi natura rurală. Textul subliniază temele principale ale cărţii: nostalgie, recuperarea spaţiului natal şi veneraţia pentru figura părinţilor.
Pe scurt
- Volumul Când toamnele plâng ierni… (2016) de Cecilia Gurgui dezvoltă un registru elegiac concentrat pe trecerea timpului şi memoria afectivă.
- Poezia recuperează spaţiul natal ca axis mundi, prezentând colina şi pământul drept sanctuare ale memoriei şi sacralităţii.
- Textele valorizează figura ţăranului şi riturile tradiţionale (pâine, sare, port popular) ca elemente de continuitate culturală.
- Poeziile dedicate părinţilor sacralizează mama şi tatăl; simboluri casnice (lampa, torcătoarea) sunt tratate ca metafore ale continuităţii vieţii familiale.
Urmărește Știri pe foc pe Facebook
Știrile importante ale zilei, rezumate în câteva rânduri, direct în feed. Fără clickbait, cu sursele indicate.
Urmărește pagina