În flăcări Social publicată actualizată acum 1 h

Cum influențează părinții stilul de atașament și relațiile la vârsta adultă

Psihologa Andreea Ionescu explică cum experiențele timpurii cu părinții structurează modele interne de atașament care tind să persiste în viața adultă și influențează percepțiile și comportamentul în relațiile semnificative. Studiile citate (inclusiv Perris și Andersson, 2000, n=361) arată corelații între căldura emoțională parentală și atașamentul securizant și între respingere/supraprotecție și stiluri nesecurizante; există nuanțe de gen și potențial de schimbare prin evenimente de viață sau intervenții terapeutice.

Pe scurt

  • Există o corelație semnificativă între căldura emoțională în copilărie și indicatorii unui atașament securizant la adult.
  • Modelele parentale disfuncționale (respingere și supraprotecție) sunt corelate cu măsuri ale atașamentului nesecurizant și au corelație negativă cu căldura emoțională.
  • Studiul lui Perris și Andersson (2000), cu un eșantion de 361 de subiecți, susține asocierile dintre modelele parentale și dimensiuni ale atașamentului în diverse arii relaționale.
  • Diferențe de gen: supraprotecția se leagă mai puternic de atașamente nesecurizante la bărbați, iar respingerea parentală are o legătură mai puternică la femei.
  • Modelele de atașament nu sunt complet fixe: evenimentele socio‑culturale și intervențiile terapeutice pot favoriza tranziția de la un stil nesecurizant la unul securizant
Etichete: atașament Andreea Ionescu parenting supraprotecție intervenții terapeutice Editura Trei

Surse (1)

Acest text este un rezumat generat automat din sursele de mai sus; verificați întotdeauna articolele originale.@elseMaterial original publicat de Știri pe foc. Raportează o problemă