Lumina lăuntrică a isihasmului în Columna lui Brâncuși
Articolul interpretează Columna Infinitului de Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu ca o succesiune de «clepsidre» asemănate inimilor îngemănate, expresie a iubirii, jertfei şi a unei «scări spre cer». Autorul leagă forma și lumina operei de concepte isihaste şi spirituale, punând în relație Columna cu Poarta Sărutului și Masa Tăcerii din ansamblul monumental.
Pe scurt
- Columna Infinitului este prezentată ca o succesiune de trunchiuri de piramidă — «clepsidre» — văzute ca inimi îngemănate două câte două.
- Autorul interpretează lumina lăuntrică a operei prin prisma isihasmului şi o asociază cu meditaţia, iubirea şi jertfa generaţiilor.
- Columna este pusă în relaţie estetică şi simbolică cu Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, ansamblul fiind descris ca o «scară spre cer».
- Se argumentează că ultimele elemente ale Columnei se oferă divinităţii şi că figura feminină şi cea masculină formează contururi de inimă în compoziţie.
- Textul face trimitere la valoarea spirituală şi simbolică a luminii în sculptură, comparând funcţia formelor geometrice cu tradiţii vechi ale reprezentării luminii.
Urmărește Știri pe foc pe Facebook
Știrile importante ale zilei, rezumate în câteva rânduri, direct în feed. Fără clickbait, cu sursele indicate.
Urmărește pagina