În flăcări Cultură publicată actualizată acum 1 h

Ciocli și ciumă în Țările Române: îngropări, spitale și măsuri din secolele XVI–XIX

Articolul prezintă modul în care ciuma a afectat Țările Române între secolele XVI și XIX, descriind rolul cioclilor care preluau morții și muribunzii, măsuri sanitare luate de domni și înființarea unor secții pentru ciumați în spitale. Sunt relatate epidemii majore — inclusiv valul din 1813–1814 („Ciuma lui Caragea”) — și decesele unor personalități precum Iancu de Hunedoara și Nicolae Mavrocordat. Sunt menționate locuri folosite ca spitale sau refugiu (București, Pantelimon, Târgoviște) și efectele sociale ale molimei asupra populației.

Pe scurt

  • Cioclii erau plătiți pentru a căuta muribunzi și a-i îngropa, uneori îngropând vii; tariful menţionat era de trei taleri pe lună.
  • Valul devastator din 1813–1814, numit «Ciuma lui Caragea», a făcut mii de victime în Țara Românească.
  • Figurați conducători au murit de ciumă: Iancu de Hunedoara (1456) și Nicolae Mavrocordat (1730).
  • Domni precum Alexandru Moruzi și Grigore Ghica au dispus construirea de spitale și secții speciale pentru bolnavii de ciumă (Pantelimon, spital la marginea Bucureștilor).
  • Epidemiile au determinat deplasări în masă: populația urbană fugea spre munți sau păduri, iar averile părăsite erau păstrate de preoți
Etichete: ciummă ciocli București Iancu de Hunedoara Nicolae Mavrocordat Pantelimon Alexandru Moruzi

Surse (1)

Acest text este un rezumat generat automat din sursele de mai sus; verificați întotdeauna articolele originale.@elseMaterial original publicat de Știri pe foc. Raportează o problemă